Poezie trimisã de WebMaster
"Deceptii...
Cutia cu vise s-a sfãrâmat
La întâia ceatã ce s-a lãsat
Peste sufletele noastre ofilite
Florile si-au plecat triste capetele,
Plângând dupã lumina soarelui
Pierdut în norii uitãrii
Furtuna din sufletele noastre,
A scuturat si cea din urma frunzã
Vestejitã a iubirii...
Tomnaticã ploaie, cade cu nepãsare
Ca o ultimã lacrimã de ADIO."
Poezie trimisã de WebMaster
"Nu pot sã cred
As vrea sã plâng, dar despãrtirea-i grea
Si roagã-mã sã nu te pot uita
Si roagã-mã sã te iubesc mereu
Desi nu plâng îmi este foarte greu.
Tu pleci si nici mãcar nu mã privesti
Eu nu-nteleg de ce mã pãrãsesti
As vrea sã-mi spui cã-ti pare rãu
Dar, pleci iar eu rãmân cu plânsul greu.
Nu pot sã cred cã pleci fãrã sã
mã privesti
Nu pot sã cred cã nu-mi mai spui cã mã
iubesti
Nu pot sã cred cã totul e acum pierdut
Nu pot sã cred cã n-o putem lua de la-nceput.
De ce atâta jale cui nu trebuie sã am
Si-astept sã te întorci si tot privesc pe geam
De ce o alta-si face loc în viata ta
De ce nu pot s-o-nlocuiesc? Ce mult as vrea!
Si trece timpul, dar cu el mã trec si eu
Si am rãmas o viatã sã te astept mereu
Mai sper acum cã poate într-o zi ai sã revii
Si ca mai-nainte totul iar va fi."
Poezie trimisã de WebMaster
"Credeam...
Credeam în ochii tãi cãprui
Credeam si n-am spus nimãnui
Dar m-au mintit si drept n-a fost
Ca ei sã mintã fãrã rost.
Credeam cândva în inima ta
Dar nu spuneam la nimenea
Dar drept n-a fost, si m-ai mintit
Si inima mi-ai amãgit.
Am vrut sã cred cã întâmplarea
Ne va uni, chiar de nu mult
Dar soarta n-a avut rãbdare
Si nici ca sã te mint n-am vrut.
Credeam cu adevãrat în tine
Si sã mã minti nu a fost drept
Te voiam uneori cu mine
Dar am rãmas si mai astept."
Pagina [1] [2] [3]